Polimerii conductivi obișnuiți includ:
Poliacetilenă: Cunoscută pentru structura sa simplă și conductivitate ridicată, deși stabilitatea sa în aer este dificilă, o conductivitate ridicată poate fi atinsă prin dopaj cu iod și întindere orientată.
Politiofen și polipirol: Ca variante ale poliacetilenei, atomii lor de hidrogen sunt înlocuiți cu sulf sau NH. În timp ce conductivitatea lor este puțin mai mică decât poliacetilena, stabilitatea lor este mai bună, făcându-le deosebit de potrivite pentru fabricarea de dispozitive electronice.
Polianilina: Sintetizată încă din 1910, era cunoscută ca „negru de anilină”. Polianilina cu-conductivitate cu adevărat ridicată este obținută prin polimerizarea oxidativă a monomerilor de anilină în soluții apoase acide. Polianilina este foarte atractivă în multe domenii datorită diversității sale structurale, proprietăților fizico-chimice excelente, proprietăților stabile și procesului simplu de preparare.
