Polimerii conductivi sunt o clasă de materiale polimerice care posedă o structură polimerică de bază și sunt capabile să conducă electricitatea. Spre deosebire de polimerii izolatori tradiționali, polimerii conductivi conțin în mod obișnuit legături duble conjugate în lanțurile lor moleculare, permițând electronilor π să se miște de-a lungul lanțului și, astfel, conferă conductivitate. Prin dopaje chimice, reacții redox sau modularea structurii moleculare, conductivitatea acestor materiale poate fi reglată într-o gamă largă, de la niveluri de izolație la semiconductor și chiar conductivitate metalică. Polimerii conductori obișnuiți includ polianilina (PANI), polipirolul (PPy), politiofenul și derivații acestora. Acestea combină flexibilitatea, procesabilitatea și conductivitatea polimerilor tradiționali, făcându-i aplicabili pe scară largă în senzori, dispozitive electronice flexibile, materiale antistatice și dispozitive de stocare a energiei.
Ușor și flexibil: Moștenind proprietățile ușoare și flexibile ale polimerilor tradiționali, este potrivit pentru dispozitive electronice flexibile.
Soluție{0}}procesabilă: unii polimeri conductivi pot fi procesați în pelicule prin acoperire prin centrifugare, acoperire prin scufundare, imprimare cu jet de cerneală etc., compatibile cu procesele de producție cu-cost redus.
Rezistent la coroziune și foarte stabil din punct de vedere chimic: în comparație cu metalele, este mai stabil în medii acide, alcaline sau umede.
Structura reglabilă: Conductibilitatea, solubilitatea și proprietățile optice pot fi controlate prin modificare chimică, copolimerizare și introducerea lanțurilor laterale.
