Materialele utilizate în aditivii antistatici depind în primul rând de structura lor chimică și mecanismul de acțiune. Compușii organici cu greutate moleculară mică sunt o alegere comună. Acești aditivi sunt de obicei compuși din unități chimice cum ar fi alcooli grași, acizi grași, polieteri, amide sau sulfonați și pot reduce rezistivitatea suprafeței materialelor prin efecte higroscopice sau de ionizare. Ele se caracterizează prin greutatea moleculară mică, migrarea bună și ușurința formării unei pelicule conductoare pe suprafețele materialelor, făcându-le potrivite pentru poliolefine, PVC, acoperiri și materiale fibroase.
Materialele obișnuite sunt agenți antistatici pe bază de polimer-, utilizând de obicei polietilen glicol (PEG), poliacrilați, poliamide, poliuretani sau polimeri modificați grefați ca componentă principală. Avantajele materialelor polimerice includ o bună stabilitate termică și durabilitate, migrare controlabilă și capacitatea de a menține proprietăți antistatice stabile în timpul procesării la temperatură înaltă și al utilizării pe termen lung, făcându-le potrivite pentru electronice, optică, carcase de instrumente de precizie și materiale plastice de inginerie.
